„Fjord" — noul film al lui Cristian Mungiu, cu Sebastian Stan, ovaționat 12 minute la Cannes. În Franța ajunge pe 19 august

A 11-a ediție, numită „UNTOLD ONE" — un deceniu de festival. Headlineri: Sting, Lewis Capaldi, Martin Garrix, Zara Larsson, Flo Rida, The Chainsmokers, Marshmello, Tiësto. Zece ani de când Cluj-ul s-a transformat, pentru patru zile pe an, în capitala muzicii electronice a Europei de Est — și nu se vede nicio intenție de încetinire. Anul ăsta vine cu un mix care funcționează la toate vârstele și gusturile: de la baladele lui Sting la seturile non-stop ale lui Tiësto. E genul de eveniment unde poți purta ținută de festival cu accente elegante și nimeni nu te judecă — dimpotrivă. Tres chic e și să mergi pregătită: bilete din timp, cazare rezervată, și o pereche de pantofi în care poți dansa 8 ore.

Pe 22 mai 2026, la Viena, un muzeu independent românesc a primit una dintre cele mai importante distincții internaționale în cultura digitală. Ales dintre peste 180 de proiecte din 182 de țări, Muzeul Abandonului nu e despre clădiri sau exponate fizice — e un arhivă digitală a copiilor instituționalizați din România postcomunistă, construită cu grijă, fără senzaționalism, ca un loc de educație și reflecție. E un premiu care arată ceva important: că poveștile dureroase, spuse corect, pot deveni instrumente de înțelegere colectivă, nu doar de rușine. Tres chic e să fii curioasă despre istoria recentă a țării tale — chiar și (mai ales) părțile ei mai puțin confortabile.

La nivel global, începutul lunii iunie marchează momentul în care omenirea a folosit toate resursele pe care Pământul le poate regenera într-un an. România se află, simbolic, deja „pe credit" ecologic. Sună abstract, dar practic înseamnă că, din punct de vedere al consumului de resurse — apă, păduri, sol, pescuit — am trăit deja „pe datorie" de luni întregi, și abia ne aflăm la jumătatea anului. Nu e un motiv de panică, ci un reminder simplu: micile alegeri zilnice (ce mănânci, cum te deplasezi, ce cumperi și de unde) chiar contează la scară. Tres chic e să transformi conștientizarea în obiceiuri mici — fără vinovăție, fără discursuri, doar alegeri mai bune, una câte una.

Câștigătorul Palme d'Or la Cannes pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" revine cu o dramă internațională — o nouă confirmare a interesului crescut al producătorilor străini pentru cinematografia românească. „Fjord" îl are pe Mungiu pentru prima dată filmând în afara României, parțial în limba engleză, despre o familie română evanghelică stabilită în Norvegia, prinsă într-o anchetă a sistemului local de protecție a copilului. La premiera de la Cannes, echipa a fost ovaționată 12 minute — record pentru această ediție a festivalului. E genul de film care nu îți dă răspunsuri ușoare, ci te lasă cu întrebări — exact stilul Mungiu. Tres chic e să te aștepți la disconfort intelectual de la un film bun, nu doar la divertisment.

La Dior, focusul a fost pe contrastul dintre structură și moliciune. Siluete definite, dar cu o sensibilitate nouă, mai puțin formale. Dior conduce acum topul resale global în 2026. Anderson — venit de la Loewe, unde a transformat un brand de nișă într-unul dintre cele mai influente nume din modă — nu vine să șteargă istoria casei, ci să o facă respirabilă. Costume cu umeri eliberați, materiale care se mișcă natural pe corp, accente sculpturale fără să devină costume de teatru. E genul de reset care face ca o piesă Dior cumpărată acum să poată fi purtată și peste cinci ani, fără să pară „de epocă". Tres chic e exact asta: investiții în piese care rezistă trendurilor, nu doar sezonului.

Chanel a insistat pe feminitate, dar cu o abordare mai lejeră și mai fluidă. Tweeds clasice s-au înmuiat, siluetele s-au relaxat, țesăturile șeer au adăugat delicatețe. Un Chanel mai accesibil ca energie, nu ca preț. Blazy, venit de la Bottega Veneta cu un CV plin de meșteșug și texturi neobișnuite, păstrează ADN-ul casei — tweed, perle, costume mici — dar le scoate din rigiditate. Rezultatul nu e un Chanel „casual", ci unul care permite mișcare: poți să te apleci, să mergi, să te simți confortabil într-o piesă care altfel pare de vitrină. Pentru garderoba ta, asta înseamnă o șansă reală: tweed-ul nu mai e doar pentru ocazii — poate fi piesa pe care o porți cu blugi, fără să pară un costum în care „te-ai băgat".

Miu Miu a atins locul 1 pe Lyst Index în 2025. Fustele micro și gențile „undone" domină social media și convertesc în vânzări de ochelari la €400. Gucci Padlock bag: +530% în valoare pe resale. Achiziția Versace de către Prada e una dintre cele mai mari mișcări corporate din modă în ultimii ani — practic, două case italiene cu identități foarte diferite (minimalism intelectual vs. maximalism strălucitor) sub același umbrelă. În același timp, Miu Miu continuă să fie laboratorul „cool" al grupului: piese ironice, micro-fuste, accesorii care par scoase din dulapul mamei tale din anii '90, dar reinterpretate. Pentru cineva care urmează modă mai degrabă pentru distracție decât pentru status, Miu Miu rămâne brandul cel mai tres chic al momentului — exact pentru că nu se ia prea în serios.

Prima ediție Vogue a apărut în decembrie 1892, în SUA. Anna Wintour conduce Vogue US din 1988. În 2027, România devine a 29-a piață globală a brandului — tipărit, 6 apariții anuale, plus digital. AEMME Publishing, condusă de avocatul italian Mario Antico — cofondator al Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week — e compania care va aduce „biblia modei" pe rafturile din România. Nu e o simplă licență comercială: pentru industria locală de modă, înseamnă acces la o platformă globală pentru designeri, fotografi și stiliști români, plus presiune (sănătoasă) către un standard editorial mai înalt. Pentru cititoare, înseamnă, în sfârșit, un Vogue care vorbește și despre context românesc, nu doar tradus din ediția italiană sau franceză. Tres chic e să urmărești de pe acum cine va fi prima coperta — pariurile sunt deja deschise.

Creată de Silvia Venturini Fendi la finalul anilor '90, Baguette a devenit globală după „Sex and the City". Decenii mai târziu, Fendi a relansat-o special pentru continuarea serialului pe HBO. Povestea spune multe despre cum funcționează moda azi: o geantă mică, gândită inițial ca accesoriu practic „de ținut sub braț ca o franzelă" (de aici și numele), a devenit obiect de cult datorită unui personaj de televiziune — Carrie Bradshaw — și unei replici memorabile despre furtul ei. Când HBO a anunțat continuarea serialului, Fendi nu a ratat momentul: a relansat Baguette cu materiale și colorituri actualizate, păstrând forma originală recognoscibilă instant. E un caz de manual despre cum un brand cu 100 de ani de istorie poate rămâne relevant cultural — fără să renunțe la identitate, doar adăugând un capitol nou poveștii.

În 1965, Lagerfeld a desenat celebrul logo dublu F, numit „Zucca" — inițial menit ca simplă căptușeală de bagaje. A devenit unul dintre cele mai recunoscute simboluri din fashion, după 54 de ani de colaborare cu familia. Povestea spune că Lagerfeld a desenat logo-ul în câteva minute, la prima întâlnire cu surorile Fendi, aproape ca o glumă — „Fun Furs", scurtat la FF. Nimeni nu se aștepta ca acel mic desen, gândit pentru interiorul unor genți, să devină unul dintre cele mai copiate și recunoscute monograme din istoria modei, alături de LV-ul Louis Vuitton sau dublul C de la Chanel. E o lecție despre cum cele mai puternice idei de brand nu vin întotdeauna din ședințe lungi de strategie — uneori vin dintr-un creion, o foaie de hârtie și 5 minute de improvizație geniale.