NUMĂRUL 25NOIEMBRIE 2026NOTRE-DAMERADU JUDEVIENNA GAMEMATISSEANNEA LOCKWOODIDFA NUMĂRUL 25NOIEMBRIE 2026NOTRE-DAMERADU JUDEVIENNA GAMEMATISSEANNEA LOCKWOODIDFA
Fotografie: Catedrala Notre-Dame din Paris, văzută de pe Sena
Cover · Povestea numărului
Numărul 25 · Noiembrie 2026 · treschic.ro

La patru ani a văzut „Nuferii” lui Monet și a știut că va picta: Claire Tabouret aduce șase vitralii noi în catedrala Notre-Dame

Avea patru ani când Claire Tabouret a văzut „Nuferii” lui Claude Monet și a simțit pentru prima dată că vrea să picteze. Aleasă în decembrie 2024, pictorița franceză a imaginat Rusaliile pentru catedrala Notre-Dame din Paris, redeschisă după incendiul din 2019: șase vitralii înalte de aproape șapte metri, în capelele din latura sudică. Sticla a fost lucrată la Reims de Atelierul Simon-Marq, fondat în 1640. Vitraliile au fost montate în această toamnă, iar dezvelirea este anunțată pentru decembrie. Noile ferestre le înlocuiesc pe cele din secolul al XIX-lea, gândite de Viollet-le-Duc. Pentru Tabouret, Rusaliile sunt o poveste despre speranță și toleranță.

Patrimoniu ·4 min citit ·Noiembrie 2026
Citește mai mult
Fotografie: Silueta unui observator sub un cer înstelat, pe Mauna Kea.
Știință · Astronomie
O planetă de 11 ori mai masivă decât Jupiter, ascunsă în strălucirea stelei: doctorandul Rodrigo Ferrer-Chavez a scos-o la lumină
Rodrigo Ferrer-Chavez, doctorand la Northwestern University, a construit cu profesorul Jason Wang un „geamăn digital” al telescopului James Webb, care simulează drumul luminii prin oglinzi. Metoda FLIP, publicată în Nature, scade lumina stelei din imagini și s-a dovedit de 2 până la 15 ori mai sensibilă. În date vechi de doi ani a apărut astfel 51 Eridani b, un gigant gazos aflat la circa 97 de ani-lumină, pe care Webb nu-l putuse desprinde de strălucire.
Fotografie: Schelete de Diplodocus și Basilosaurus expuse într-o sală de paleontologie a unui muzeu.
Știință · Paleontologie
Urme de globule roșii într-un os de dinozaur de 115 milioane de ani: echipa lui Kliti Grice a găsit și hem, purtătorul oxigenului
În oasele de la picior ale lui Aratasaurus museunacionali, un mic dinozaur carnivor din nord-estul Braziliei, echipa condusă de profesoara Kliti Grice, de la Curtin University, a găsit structuri microscopice interpretate drept globule roșii mineralizate, precum și semnături chimice de hem. Studiul a apărut în PNAS. Paleontologa Mary Schweitzer, care nu a participat, spune că nu este convinsă, iar descoperirea va mai fi verificată de alți cercetători.
Fotografie: Straturi colorate de rocă reflectate în apa liniștită.
Știință · Evoluție
Un amfibian cu armură care trăia doar în mare acum 237 de milioane de ani: Gerrothorax maritimus contrazice amfibienii de azi
Amfibienii de azi, peste 8.000 de specii, nu suportă apa sărată, pentru că pielea lor este permeabilă. În provincia Guizhou din China, echipa condusă de Jiang Dayong a descris două schelete aproape complete ale unui animal turtit, cu armură, lung de cel puțin 73 de centimetri. Armura i-ar fi ferit pielea de sare, iar paleontologul Ryosuke Motani crede că stătea pe fundul mării și își aspira prada. Studiul a apărut în Nature Ecology & Evolution.

Urmărește TRESCHIC pe Instagram

Articole, culise editoriale, recomandări și tot ce contează săptămâna asta, direct pe feed-ul tău.

↑ În creștere
100% Editorial
Follow @treschic.ro

Numărul 25 · Subiectele lunii

· real, verificat, cu surse
Toate rubricile →
Fotografie: O mlaștină sărată cu iarbă înaltă și apă, pe râul Parker.
Știință · Oameni
Un microscop de 300 de dolari și o mlaștină din vacanță: biologa Julia Van Etten a găsit două specii noi de amibe care fac fotosinteză
În vacanță cu familia pe Outer Banks, în Carolina de Nord, biologa Julia Van Etten a luat apă dintr-o mlaștină de lângă drum și s-a uitat la ea, în casa închiriată, printr-un microscop de amator de 300 de dolari. A văzut două celule de circa 15 microni pe care nu le mai întâlnise: amibe din grupul Paulinella. Analizele ADN au confirmat două specii noi, pe care le-a numit Paulinella marae și Paulinella murrayi, după rudele care o îndemnaseră să caute acolo. Paulinella a înghițit o bacterie fotosintetică acum circa 100 de milioane de ani, la fel cum au apărut, acum aproximativ 1,5 miliarde de ani, cloroplastele plantelor. Studiul a apărut în septembrie, în Journal of Phycology.
3 min
Fotografie: Apus în deșertul Wadi Rum, cu stânci și cer portocaliu.
Știință · Spațiu
378 de zile pe un „Marte” imprimat 3D, la Houston: comandantul Ross Elder și echipajul lui au ieșit la soare după peste un an de izolare
Pe 19 octombrie 2025, patru voluntari au intrat într-un habitat imprimat 3D, de 158 de metri pătrați, la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston. Au ieșit la sfârșitul lui octombrie 2026, după 378 de zile: comandantul Ross Elder, ofițerul științific Matthew Montgomery, ofițerul medical Ellen Ellis și inginerul de zbor James Spicer. În misiunea CHAPEA 2 au cultivat plante într-un sol marțian simulat, au făcut ieșiri simulate, iar mesajele schimbate cu Pământul aveau întârzierile unei legături interplanetare. Ellis a descris anul ca pe o captivitate „de bunăvoie”. „Pentru Marte, riscurile sunt mari”, a spus Elder. Următoarea misiune de acest fel nu va începe mai devreme de august 2027.
3 min
Fotografie: Un pește fosil imprimat în piatră.
Știință · Evoluție
Vertebre de sturion îndoite în laborator: Dana Korneisel a arătat că primele animale cu patru membre abia își puteau mișca gâtul
De ce a apărut gâtul? Explicația clasică spunea că primele tetrapode, animalele cu patru membre ieșite din apă, au avut nevoie să-și miște capul. Dana Korneisel, acum cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Uppsala, a verificat ideea pe sturioni: le-a disecat coloanele vertebrale, le-a îndoit și răsucit pe o mașină de testare și a aplicat rigiditatea măsurată la șase specii fosile, de la Eusthenopteron la Tiktaalik și Acanthostega. Rezultatul, publicat în octombrie în Nature: Tiktaalik își putea îndoi gâtul lateral doar cu 5,5 grade, iar ridicarea capului nu depășea ce poate un pește. Gâtul mobil a apărut mai târziu, iar despărțirea capului de umeri ar fi ținut mai degrabă de mersul pe membrele din față.
3 min

The Deep Dive

Radu Jude, regizorul care a mutat o cameristă din 1900 în Franța de azi
Deep Dive · Film
Camerista lui Mirbeau, mutată în Bordeaux-ul de azi: Radu Jude aduce în cinematografele din România filmul lansat la Cannes
Producătorul francez Saïd Ben Saïd i-a propus lui Radu Jude un film cu o condiție: să fie în principal în franceză și filmat mai ales în Franța. Regizorul a adaptat un proiect la care lucra de ani buni și a făcut astfel primul lui film turnat în mare parte în afara României. „Jurnalul unei cameriste” pornește de la romanul lui Octave Mirbeau din 1900 și o urmărește pe Gianina (Ana Dumitrașcu), o tânără româncă ce face curățenie și are grijă de băiatul unei familii înstărite din Bordeaux, în timp ce fiica ei crește în România. Seara, joacă rolul cameristei într-o trupă de teatru amator. Jude spune că „e un film care s-a născut diferit” de celelalte. Lansat la Cannes, ajunge în cinematografele din România din 20 noiembrie.
După Renoir, Buñuel și Jacquot
Romanul lui Mirbeau a mai fost ecranizat de Jean Renoir (1946), Luis Buñuel (1964) și Benoît Jacquot (2015). Jude își construiește filmul ca pe un jurnal: scene scurte și datate, de la jumătatea lui septembrie până în ziua de Crăciun.
De la Cannes la Toronto și New York
Premiera mondială a fost la Cannes, în Quinzaine des Cinéastes. Au urmat secțiunea Wavelengths, la Toronto, și selecția principală de la New York.
Trei Urși la Berlin
La Berlin, Jude a primit Ursul de Argint pentru regie cu „Aferim!” (2015), Ursul de Aur cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021) și Ursul de Argint pentru scenariu cu „Kontinental ’25” (2025).

Modă · The List

Alaïa, croitorul care a studiat sculptura, rochiile vii ale lui Iris van Herpen la Brooklyn și omul care a pus motivul cașmir pe bumbac
Detalii →
Fotografie: Statuie antică de marmură a unei figuri feminine drapate, la Atena.
Fashion · Legion of Honor
A studiat sculptura la Tunis și a croit rochii ca pe niște statui: Azzedine Alaïa are prima mare retrospectivă americană, la San Francisco
Azzedine Alaïa (1935-2017) a studiat întâi sculptura la Școala de Arte Frumoase din Tunis. Ajuns la Paris, a lucrat aproape două decenii ca croitor, pentru cliente private și pentru alte case, înainte de prima colecție de prêt-à-porter, din 1980. Își făcea singur tiparele, croiala și probele, iar din 1987 a ieșit din calendarul oficial și și-a arătat colecțiile doar când erau gata. Din 21 noiembrie până pe 11 aprilie 2027, Legion of Honor din San Francisco îi dedică, împreună cu Fondation Azzedine Alaïa, prima mare retrospectivă americană: circa 80 de piese, iar unele rochii stau lângă sculpturi din colecția muzeului, printre ele lucrări de Rodin. Sunt expuse și ținute purtate de Tina Turner, Grace Jones și Rihanna.
3 min
Fotografie: Valuri bioluminescente albastre pe un țărm stâncos, noaptea.
Fashion · Brooklyn Museum
125 de milioane de alge vii care se aprind la fiecare mișcare: Iris van Herpen aduce la Brooklyn peste 140 de creații haute couture
Născută în 1984 în satul olandez Wamel, Iris van Herpen și-a fondat casa de modă la Amsterdam în 2007. În 2010, cu colecția Crystallization, a fost prima creatoare care a prezentat pe podium o rochie imprimată 3D, potrivit Brooklyn Museum. Retrospectiva ei, pornită în 2023 de la Muzeul de Arte Decorative din Paris, poate fi văzută la Brooklyn până pe 6 decembrie. Peste 140 de creații stau lângă fosile, schelete și corali de la American Museum of Natural History, alături de instalații sonore și video imersive. Cea mai uimitoare piesă, făcută cu biodesignerul Chris Bellamy, poartă 125 de milioane de alge bioluminescente. Haina, spune ea, „este cultivată, nu construită”.
3 min
Fotografie: Model textil din secolul al XIX-lea, cu motive florale și cașmir în albastru, portocaliu și roz.
Fashion · Toile de Jouy
Motivul cașmir, adus din India pe bumbacul imprimat: Amédée Couder, unul dintre primii designeri textili independenți, expus lângă Paris
Amédée Couder (1800-1864) desena motive pentru stofe și a fost printre primii din Franța care și-au deschis un atelier independent, cu mai mulți artiști angajați, un statut rar pentru vremea lui. Își vindea desenele unor fabrici foarte diferite: de bumbac imprimat, țesături, tapiserii, tapet și chiar argintărie. A rămas legat de motivul cașmir, numit boteh în India și „palmée” în Europa, pe care l-a adaptat pentru imprimeurile pe bumbac. Muzeul Toile de Jouy, din Jouy-en-Josas, îi dedică până pe 10 ianuarie 2027 o expoziție cu circa 50 de lucrări: desene pregătitoare, șaluri, mostre, unelte de imprimat și un portret fotografic al lui, realizat de Pierre Petit. Curatorul este istoricul de artă Jean-François Luneau.
3 min
THE LIST 4 idei de la cei Șase de la Anvers, de purtat în această iarnă
01
Negru și asimetrie
Ann Demeulemeester a lucrat cu negru și asimetrie, scrie designboom; TL Magazine amintește siluetele croite pe diagonală, pielea neagră și penele. Varianta de zi cu zi: o cămașă neagră cu tiv asimetric.
02
Imprimeuri în straturi
Dries Van Noten și-a construit stilul din imprimeuri, țesături bogate și straturi, scrie designboom, iar 10 Magazine notează o jachetă cu aplicații de petice. Varianta de zi cu zi: o jachetă imprimată peste un pulover uni.
03
Croiala sportivă
Dirk Bikkembergs a tratat hainele sport ca pe un limbaj de design serios, scrie designboom, iar TL Magazine spune că a inventat termenul „Sport Couture”. Varianta de zi cu zi: pantaloni de costum cu pantofi sport.
04
Culoare fără reținere
Walter Van Beirendonck s-a jucat cu culoarea, proporțiile și provocarea, scrie designboom, iar 10 Magazine descrie haine bărbătești cu grafică îndrăzneață și culori saturate. Varianta de zi cu zi: un pulover cu un motiv grafic puternic.
Surse: designboom · TL Magazine · 10 Magazine · MoMu
ISTORIA MODEI Ia românească, de la tabloul lui Matisse și curtea Reginei Maria la podiumul Dior și lista UNESCO
Istoria Modei · Henri Matisse
Șase luni pentru o singură bluză: cum a făcut Henri Matisse din ia românească, în „La Blouse roumaine”, un simbol al modei
În aprilie 1940, Henri Matisse a terminat „La Blouse roumaine”, după aproximativ șase luni de lucru la aceeași pânză, de 92 pe 73 de centimetri. A fotografiat pe rând etapele: la început, modelul stătea într-un fotoliu, pe un fundal cu flori; apoi fundalul și fotoliul au dispărut, chipul a devenit un simplu oval, iar bluza, în albastru, alb și roșu, a ajuns să umple aproape toată pânza. Potrivit Centrului Pompidou, care păstrează tabloul, adevăratul subiect este chiar bluza. Matisse colecționa bluze, țesături și covoare ca modele pentru pictură, iar ia era foarte la modă la Nisa în anii 1930. Muzeul Național de Artă al României spune că succesul comercial al iei în moda franceză și internațională a pornit de la versiunea lui Matisse.
Etapele, arătate publicului în 1945
În decembrie 1945, la Galerie Maeght din Paris, Matisse a expus „La Blouse roumaine” lângă fotografii cu etapele prin care trecuse pânza, scrie Centrul Pompidou. Din aceste imagini, François Campaux a făcut apoi un film cu încetinitorul.
Un model rus pentru o ie românească
Matisse a pictat ia în circa 25 de lucrări și a lucrat mereu cu modele care nu erau românce, spune criticul Erwin Kessler. Bluza din tabloul de la Pompidou a fost, cel mai probabil, purtată de Lydia Delectorskaya, modelul său rus.
Sursă: Agerpres
Prima plecare din Franța, la București
Între 21 noiembrie 2025 și 9 februarie 2026, tabloul a fost expus la Muzeul Național de Artă al României, în expoziția „RomânIA”, cu peste 320 de piese. Ieșea prima dată din Franța și era cea mai scumpă lucrare arătată vreodată în România.
THE LIST · mai multe din povestea iei
Fotografie: Ii românești tradiționale, în culori și modele diferite, atârnate pe umerașe.
Istoria Modei · Regina Maria
Un costum primit la un concurs de frumusețe și o ie cu însemnele coroanei: cum a făcut Regina Maria din portul popular ținută de palat
Regina Elisabeta purta costumul popular încă din 1885, dar Regina Maria (1875-1938) l-a făcut ținută oficială la recepții și la marile momente naționale, iar doamnele din înalta societate i-au urmat exemplul, notează Agerpres. Muzeul Național Cotroceni arată că ziua purta cămăși brodate din mai multe regiuni, în variante din mătase, cu bijuterii fine, deși la început alegerea a surprins nobilimea. Etnografa Petruța Pop povestește că, în 1906, principesa primise un costum întreg de la Maria Sore Peligrad, la un concurs de frumusețe din Parcul Filaret. Pop a refăcut la Alba Iulia o ie din Săliște cu însemnele coroanei, legată de vizita reginei din 1 iunie 1919, iar „ia regală” a ajuns în Statele Unite.
3 min
Fotografie: Broderie lucrată de mână, cu flori în culori variate.
Istoria Modei · Bihor
Broderii din Bihor pe podiumul Dior: românii au răspuns cu o marcă proprie, Bihor Couture, și cu o mie de comenzi
În colecția Dior pre-fall 2017 a apărut o haină brodată care semăna izbitor cu cojocelul din Bihor, o vestă din piele de oaie, cu broderii și margine de blană neagră; casa franceză o vindea cu circa 30.000 de euro. Brodeza Dorina Hanza a observat asemănarea și a scris primul comentariu pe Facebook, iar comunitatea La Blouse Roumaine a cerut ca meșteșugarii români să fie recunoscuți. Revista Beau Monde și agenția McCann au răspuns cu Bihor Couture, o campanie cu un site de unde se pot comanda piese lucrate de meșteri din zonă. Potrivit AFP, în 2018 site-ul primise circa 1.000 de comenzi, iar un cojocel autentic costa în jur de 500 de euro. „Această vestă este sută la sută a noastră”, spunea creatoarea Ana Florea, din Beiuș.
3 min
Fotografie: Mâini care brodează pe o pânză albă, cu acul și ața.
Istoria Modei · Ziua Iei
O comunitate online, o zi a iei sărbătorită în peste 60 de țări și un loc pe lista UNESCO: Andreea Tănăsescu și cămașa cu altiță
Andreea Tănăsescu a fondat comunitatea online La Blouse Roumaine, care a propus în 2012 o zi a iei pe 24 iunie, de Sânziene. Prima ediție a avut loc în iunie 2013, cu tema „Sânzienele îmbracă Planeta în IE”, iar în 2024, potrivit Agerpres, ziua era sărbătorită în peste 60 de țări, cu peste 200 de evenimente. Pe 1 decembrie 2022, UNESCO a înscris pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității arta cămășii cu altiță, propusă împreună de România și Republica Moldova. Este o bluză albă, din in, bumbac, cânepă sau borangic, lucrată de femei în întregime de mână și transmisă de obicei în familie. Tănăsescu a numit înscrierea „o recunoaștere mondială”.
3 min
Surse: UNESCO · RFE/RL · Agerpres

On Air · TV, Radio & Ecran

Congresul de la Viena, cu baluri, valsuri și intrigi, devine serial
On Air · Serial
Baluri, valsuri și spioni la Congresul de la Viena: „Vienna Game” o urmează pe ducesa Wilhelmine von Sagan, pe Disney+
În toamna lui 1814, cu Napoleon exilat pe Elba, monarhi și diplomați din toată Europa se adună la Viena ca să reorganizeze continentul, între negocieri și baluri. Serialul „Vienna Game”, în șase episoade, pe Disney+ din 18 noiembrie, tratează totul ca pe o satiră istorică. În centru e Wilhelmine von Sagan (Marlene Tanczik), o aristocrată strălucită care vrea să influențeze viitorul Europei, dar își pune planurile în pericol cu o idilă cu baronul Łaski (Daniel Donskoy), un bonapartist fermecător, deci din tabăra rivală. Scris de Stefan Brunner și regizat de Hannu Salonen, serialul a fost filmat în 2024 în Austria și Ungaria, cu Heike Makatsch și Axel Milberg în distribuție.
„Congresul dansează”
Congresul a durat de la 18 septembrie 1814 până pe 9 iunie 1815. Gazdele vieneze au dat atâtea baluri încât prințul de Ligne a glumit: „Congresul dansează mult, dar nu înaintează”. Regii și diplomații au fost cuceriți de valsul vienez.
Ducesa din spatele personajului
Wilhelmine von Sagan (1781-1839), fiica cea mare a ultimului duce de Curlanda, ținea în Palais Palm unul dintre cele mai căutate saloane ale Vienei. Își conducea singură moșiile, iar scrisorile lui Metternich către ea s-au păstrat.
Rochii de couture din Viena
Ținutele de couture sunt semnate de Susanne Bisovsky, care își numește stilul „Viennese Chic”. În 2024 a creat costumele baletului din Concertul de Anul Nou de la Viena, după Christian Lacroix și Vivienne Westwood.
Netflix
„Cunk on Cinema”
Diane Morgan e din nou Philomena Cunk, în parodia documentară a lui Charlie Brooker: istoria filmului, de la inventarea camerei de filmat la inteligența artificială, cu Benedict Cumberbatch. Surse: The A.V. Club · Chortle
Netflix
„Steps”, Cenușăreasa altfel
Din 20 noiembrie, povestea Cenușăresei spusă de surorile vitrege, cu vocile lui Ali Wong și Stephanie Hsu. Amanda Seyfried e Cenușăreasa, iar Bette Midler, zâna cea bună. Surse: Netflix Tudum · What’s on Netflix
Disney+
„Expedition: Saving Our Seas”
Documentarul National Geographic, narat de Auliʻi Cravalho, vocea Moanei, urmărește cercetători în cinci oceane. Katy Croff Bell amintește că am văzut doar 0,001% din oceanul adânc. Surse: Laughing Place · ABC30 · Sortir à Paris
Cinema
„Ebenezer”, Dickens în gotic
Ti West face din „Colind de Crăciun” al lui Dickens un film gotic: Johnny Depp e Scrooge, Ian McKellen, Jacob Marley, iar Rupert Grint, Bob Cratchit. În cinematografe din noiembrie. Surse: Khaleej Times (ANI) · Esquire India · Bucuresti.ro

Rubricile TRESCHIC

11 voci, un singur univers
Fotografie: Suprafața Dunării într-o dimineață, la Dömös, în Ungaria.
Oameni · Sunet
Un fluviu ascultat de la izvor până la Marea Neagră: la 87 de ani, Annea Lockwood aduce la Viena harta sonoră a Dunării
Între 2001 și 2005, compozitoarea Annea Lockwood a urmat Dunărea cu microfonul, de la izvoarele din Pădurea Neagră până la delta de la Marea Neagră, în România. Din înregistrări a construit „A Sound Map of the Danube”, o instalație pe mai multe canale care durează 167 de minute. Peste sunetul apei se aud douăsprezece persoane, fiecare în limba ei: Lockwood le-a întrebat ce înseamnă fluviul pentru ele și dacă ar putea trăi fără el. O hartă de perete arată locurile înregistrărilor, iar un afișaj cu ora te ajută să urmărești cursul apei. Născută în 1939 în Noua Zeelandă și stabilită din 1973 în statul New York, Lockwood are anul acesta un program dedicat ei la festivalul Wien Modern, iar lucrarea se ascultă la MAK, în Viena, până pe 29 noiembrie.
3 min · Profil
Fotografie: Un deal acoperit de zăpadă, cu case și brazi, la Băișoara, în România.
Oameni · Pasiune
A măsurat zăpada cu metrul de tâmplar la opt ani: Roberto Popa, meteorologul autodidact din Tulca ale cărui prognoze ajung la ISU Bihor
La opt ani, Roberto Popa măsura stratul de zăpadă cu metrul de lemn al unui tâmplar. În clasa a doua ducea termometre la școală și nota temperatura în fiecare pauză, iar acasă le punea în frigider, în fântână și în gropi săpate în grădină. Pentru direcția vântului a legat de un băț o plasă galbenă de la un sac de cartofi. La 13 ani a primit prima stație meteo digitală și, câteva veri la rând, a notat din oră în oră temperatura, vântul și starea cerului. Acum are 30 de ani, locuiește tot în Tulca, satul lui din Bihor, ține pagina Meteo Tulca-Bihor și le explică elevilor cum se formează norii și fulgerele. Din iunie, ISU Bihor primește prognozele lui pe trei-patru zile.
3 min · Profil
Fotografie: Roșii de soiuri vechi, în mai multe culori, pe o suprafață de lemn.
Oameni · Rădăcini
Peste 4.000 de soiuri de roșii și oferte refuzate din străinătate: Costel Vînătoru păzește la Buzău semințele României
Costel Vînătoru s-a născut în Ploștina, un sat de munte, și lucrează de aproape 40 de ani în horticultură, la Buzău. A primit oferte de la Banca Mondială, în Statele Unite, dar și din Franța, Italia și Spania, și le-a refuzat pe toate. Din 2019 conduce Banca de Resurse Genetice Vegetale de acolo, unde sunt păstrate mai bine de 20.000 de soiuri de legume, flori și plante aromatice. Colecția de roșii a crescut de la peste o mie la peste 4.000 de soiuri. Printre ele e „Rapsodia”, o roșie cherry verde, galbenă și roșcat-maronie, obținută după 20 de ani de lucru, iar în mai echipa lui a făcut primele amprentări genetice la tomate din România. Spune că plantele nu vorbesc, dar au un limbaj pe care trebuie să-l înțelegi.
3 min · Profil
Fotografie: Un război de țesut tradițional, cu o bucată de pânză, într-un sat din Slovacia.
01
Treschic Events · București
Capre, urși, cuci și păpălugăre: măștile rituale din România, Italia, Spania și Portugalia, la Muzeul Țăranului
Până pe 29 noiembrie, Sala Noua Galerie a Muzeului Național al Țăranului Român găzduiește „Măști: Purtate prin memorie, mâini și lumi”, finalul proiectului european MASKS, desfășurat trei ani în Spania, Italia, Portugalia și România. Sunt măști ale meșterilor din cele patru țări și ale unor studenți ai Universității din București, ucenici în atelierele unor meșteșugari din străinătate. Din România apar personajele iernii (Capre, Turci, Urși, Draci, Moșnegi, Miri), Cucii și Fârșancul de la Lăsatul Secului, Păpălugărele și Sângeorzii de primăvară sau Mutul din Căluș. Programul cuprinde vernisajul oficial din 16 noiembrie, lansarea numărului 31 al revistei MARTOR (18 noiembrie) și un atelier de povești cu măști (21 noiembrie). Intrarea e liberă, de miercuri până duminică, între orele 15 și 20. Surse: Zile și Nopți · Spotmedia · MASKS (Universidad de Valladolid)
Fotografie: Sculpturi și picturi expuse într-o sală de muzeu.
02
Treschic Events · București
Tonitza la 140 de ani, Pallady la 70 de ani de la moarte: Palatul Suțu reunește trei maeștri într-o expoziție despre privire
Din 20 noiembrie, Pinacoteca Muzeului Municipiului București îi reunește la Palatul Suțu pe trei pictori cu ani rotunzi în 2026: 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Tonitza (1886-1940), 110 ani de la moartea lui Ștefan Luchian și 70 de ani de la moartea lui Theodor Pallady. Curatorii Ana-Maria Măciucă-Pufu și Vlad Vieru pornesc de la privire, adică de la legătura dintre ce vedem și ce simțim, și îi dau fiecărui pictor câte o cheie: empatie și inocență la Tonitza, suferință și lumină la Luchian, rigoare și echilibru la Pallady. Intervenții contemporane, obiecte și texturi discrete leagă tablourile de realitate. Expoziția, cu Muzeul Național de Artă al României ca partener, e deschisă până pe 27 iunie 2027, de miercuri până duminică. Surse: Muzeul Municipiului București · Curatorial · Zile și Nopți
Fotografie: Statuia lui Perseu cu capul Meduzei, de Benvenuto Cellini, în Loggia dei Lanzi din Florența.
03
Treschic Events · Londra
O țestoasă cu velă pe un vas de vin din 1574: Wallace Collection arată cum își construia Cosimo I de’ Medici imaginea
Din 18 noiembrie până pe 21 martie 2027, Wallace Collection prezintă „Cosimo I de’ Medici: Art and Dynasty”, o expoziție gratuită despre ducele Florenței și primul mare duce al Toscanei (1519-1574). Piesa centrală e un răcitor de vin făcut la Urbino în 1574, atribuit atelierului lui Flaminio Fontana: are peste 70 de centimetri înălțime, o bătălie navală romană pictată pe vas și doi satiri care par să-i susțină marginea. Poartă emblema lui Cosimo, o țestoasă cu o velă, simbolul devizei sale „festina lente” („grăbește-te încet”). Alături sunt o sabie fin gravată care i-a aparținut și un portret al soției sale, Eleonora de Toledo, din atelierul lui Bronzino, proaspăt restaurat. Curatoarea Julia van Zandvoort îi invită pe vizitatori să „citească” obiectele ca instrumente ale puterii. Surse: Wallace Collection · Wallace Collection (2026 preview) · FAD Magazine
Fotografie: Case de pe un canal din Amsterdam, luminate la căderea serii și reflectate în apă.
04
Treschic Events · Amsterdam
Un joc de Pong pe care îl joacă toată sala: IDFA, festivalul de film documentar de la Amsterdam, ajunge la a 39-a ediție
Până pe 22 noiembrie, Amsterdamul găzduiește a 39-a ediție a IDFA, festivalul internațional de film documentar, cu peste 250 de filme și proiecte digitale din 80 de țări. La deschiderea de la Royal Theatre Carré, publicul a jucat „Hive Mind Pong”, un joc interactiv creat de Lisa Mantel, Neander Giljam și Titouan Millet, în care întreaga sală trebuie să se coordoneze; poate fi încercat și la centrul cultural De Brakke Grond. DocLab, secțiunea dedicată documentarului interactiv și imersiv, condusă de Caspar Sonnen, împlinește 20 de ani. Invitata de onoare este regizoarea Tatiana Huezo, cu o retrospectivă și zece filme alese chiar de ea, iar programul pentru profesioniști a adus în oraș peste 2.500 de oameni din industrie. Surse: IDFA · Amsterdam Days · IDFA (2026 edition)
Fotografie: O barcă pe mare, la orizont, sub nori, în alb-negru.
01
Cultură · Paris
Marea dintr-un negativ, cerul din altul: Musée d’Orsay îl arată pe Gustave Le Gray, fotograful care n-a lăsat niciodată pictura
Gustave Le Gray (1820-1884) a învățat pictura în atelierul lui Paul Delaroche și a expus la Salon, ca orice artist al vremii, înainte să devină unul dintre marii fotografi ai celui de-al Doilea Imperiu. Celebrele lui marine, precum „Marele val, Sète” (1857), sunt compuse ca niște tablouri: pentru că o singură expunere nu putea prinde bine și cerul, și apa, a tipărit pe aceeași foaie un negativ pentru mare și altul pentru nori. Expoziția „Gustave Le Gray, peintre photographe”, deschisă la Musée d’Orsay până pe 7 februarie 2027, curatoriată de Thomas Galifot, aduce și o raritate: „Portretul doamnei G.L.” (1853), chipul soției artistului, una dintre foarte puținele picturi identificate ale lui Le Gray, găsită la o licitație din Toulouse și cumpărată de muzeu prin drept de preempțiune în 2022. Surse: Unidivers · Arts in the City · The Art Newspaper France
Fotografie: Panoramă cu acoperișurile și clădirile istorice ale Florenței.
02
Cultură · Florența
Orașul în care și-a găsit stilul: Artemisia Gentileschi la curtea Medici, în peste 50 de lucrări la Museo degli Innocenti
Artemisia Gentileschi a ajuns la Florența între sfârșitul lui 1612 și începutul lui 1613 și a rămas acolo până în 1620. În acești ani și-a format stilul propriu, a lucrat pentru familia Medici și, în 1616, a fost primită în Accademia delle Arti del Disegno, printre primele femei admise în prestigioasa instituție. Michelangelo Buonarroti cel Tânăr a chemat-o să lucreze la decorarea casei familiei, iar „Alegoria înclinației” se află și azi la Casa Buonarroti. Museo degli Innocenti adună, până pe 4 aprilie 2027, peste 50 de lucrări din mai bine de 40 de muzee și colecții, de la Uffizi și Capodimonte la Muzeele Vaticanului. Curatorii Cristina Acidini, Sandro Bellesi și Costantino D’Orazio deschid parcursul cu „Băiat curățând un fruct”. Surse: Visit Tuscany · Finestre sull’Arte · Wanted in Rome
Fotografie: Un portocal în fața unei clădiri vechi, într-un orășel din Andaluzia
03
Cultură · Málaga
Nu s-au cunoscut niciodată, dar au pictat aceleași frici: Munch și Picasso, față în față pentru prima dată, în 104 lucrări la Málaga
Edvard Munch și Pablo Picasso nu s-au întâlnit niciodată, dar Museo Picasso Málaga îi pune în dialog, într-o expoziție prezentată drept prima care le așază operele față în față, deschisă până pe 28 februarie 2027. Curatoarea Paloma Alarcó, care a condus timp de peste 30 de ani departamentul de pictură modernă al Muzeului Thyssen-Bornemisza, a grupat 104 picturi, desene și gravuri în perechi care își răspund. „Artistul și modelul său” al lui Munch (1919-1921) este pus alături de „Pictorul și modelul”, pictat de Picasso în 1963, iar cei doi apar și în rolul victimei, în scene inspirate de moartea lui Marat. Expoziția este realizată cu sprijinul Munchmuseet din Oslo și al Fundației Almine și Bernard Ruiz-Picasso și aduce împrumuturi de la MoMA, Tate și Albertina. Surse: Ara · Le Petit Journal · Que.es
Fotografie: Vila Savoye, clădire albă modernistă pe o pajiște verde, la Poissy
04
Cultură · București
Eileen Gray și Marcel Iancu, din carton, cu trenul prin România și Franța: Maria Mandea aduce la MNAC 16 personaje ale modernismului
În vara lui 2026, 16 personaje de carton au călătorit cu 52 de trenuri, pe peste 10.000 de kilometri, prin orașe din România și Franța, de la Timișoara și Constanța la Paris și Marsilia. Sunt inspirate de figuri ale arhitecturii și designului modern, printre care Eileen Gray, Charlotte Perriand, Marcel Iancu și Henrieta Delavrancea. Artista Maria Mandea, care a pornit proiectul Micul Haos în 2012, și fotograful George Marian Preduț le-au surprins pe film de 35 mm în clădiri moderniste, între care vila E-1027 de pe malul mării, semnată de Eileen Gray și Jean Badovici. Expoziția „Reziliența basmului uitat: Modernismul”, curatoriată de Alexandra Elisabeta Moț, e deschisă la MNAC până pe 17 ianuarie 2027, iar vizitatorii pot împrumuta un personaj ca să-l fotografieze prin oraș. Surse: Zile și Nopți · Micul Haos (organizer) · Curatorial
Fotografie: Telefon vechi cu disc, pe o masă de lemn
01
Cărți · Istorie
Bell și rivalul său au depus cereri de brevet în aceeași zi: James Gleick, autorul lui „Chaos”, scrie o nouă istorie a telefonului
Pe 14 februarie 1876, Alexander Graham Bell și Elisha Gray au depus documente pentru brevet în aceeași zi. Bell, profesor la o școală pentru surzi și nu om de știință de formație, a obținut brevetul cu numărul 174.465. Cu această poveste începe „The Telephone: A New History” (Farrar, Straus and Giroux, 544 de pagini), noua carte a lui James Gleick, autorul lui „Chaos”, apărută pe 10 noiembrie. Mark Twain, printre primii utilizatori, se plângea că vocea „se aude mult prea departe”, iar până în 1880 compania lui Bell livra 5.000 de telefoane pe lună. Cartea ajunge până la Bell Labs, unde Claude Shannon a arătat că informația se poate măsura în biți. Kirkus spune că e tot ce ai vrut vreodată să știi despre telefon, iar Reason spune că Gleick a povestit istoria „strălucit”. Surse: Kirkus Reviews · Reason · The Boston Globe
Fotografie: Cărți poștale și fotografii vechi la un târg de vechituri
02
Cărți · Memorii
Și-a cunoscut soțul căutând cărți poștale la un târg de vechituri: Jennifer Croft își scrie memoriile în fragmente cât o vedere
Când a plecat prima dată din orașul natal, Jennifer Croft îi scria bunicii pe cărți poștale. Obiceiul a devenit colecție, iar colecția a devenit carte: în „Notes on Postcards” (Catapult, 448 de pagini, din noiembrie), Croft își spune povestea în fragmente cât o vedere, cu capitole care poartă drept titlu ștampila unui loc, între 2010 și 2022. La un târg de vechituri, căutând cărți poștale, s-a îndrăgostit de viitorul ei soț, iar cartea ajunge până la nașterea gemenilor lor. Între capitole, autoarea spune și istoria vederii, de la „foaia poștală deschisă” propusă în 1865 de Heinrich von Stephan. Traducătoare, Croft a câștigat International Booker Prize, împreună cu Olga Tokarczuk, pentru „Flights”. Shelf Awareness numește cartea o meditație „sinceră, elegantă”. Surse: Shelf Awareness · Catapult · Chicago Review of Books
Fotografie: Un microfon pe o scenă învăluită în ceață, sub lumina reflectoarelor
03
Cărți · Muzică
Visa la o carieră în musicaluri și a ales scrisul: Lauren Elkin ascultă vocile femeilor, de la Maria Callas la Cyndi Lauper
Lauren Elkin s-a pregătit de mică ca soprană clasică și visa la o carieră în teatrul muzical. După o audiție ratată la Williamstown Theatre Festival a simțit mai degrabă ușurare, a petrecut un an la Paris scriind prin cafenele și a ales cuvintele. Noua ei carte, „Vocal Break”, apărută în primăvară în Marea Britanie și din 10 noiembrie în SUA, la Farrar, Straus and Giroux, pornește de la ruptura vocii, punctul în care glasul trece din registrul de piept în cel de cap și pe care școala clasică încearcă să-l netezească. Elkin scrie despre voci care strigă, ca ale lui Cyndi Lauper și PJ Harvey, și despre voci mai armonioase, de la Maria Callas la Tori Amos. Kirkus o descrie ca pe o cercetare erudită, dar accesibilă. „Ar trebui să cântăm cu toții”, spune autoarea. Surse: Kirkus Reviews · AnOther · Literary Review
Fotografie: Un gard într-o câmpie din Wyoming, cu munți și nori de furtună
04
Cărți · Povestiri
„Brokeback Mountain” și trei povestiri inedite: Annie Proulx, laureată Pulitzer, își adună prozele scurte într-un singur volum
„Annie Proulx Stories: New & Selected”, apărut în noiembrie la Scribner, adună 19 povestiri în cinci secțiuni. Trei sunt inedite: „Barbecue Master”, „The Hadal Zone” și „The Corn Woman, Her Husband, and Their Child”. Celelalte vin din patru volume anterioare, de la „Heart Songs” la „Fine Just the Way It Is”, iar printre ele se află „Brokeback Mountain”, pe care editura o numește capodopera cărții. Autoarea a câștigat Premiul Pulitzer și de două ori Premiul O. Henry, iar volumul a strâns doar cronici entuziaste în primele zile de la apariție, potrivit Book Marks. În The New York Times, Dwight Garner scrie că povestirile sunt partea cea mai spinoasă și mai esențială a operei ei, iar Sam Sacks, în The Wall Street Journal, le citește ca pe niște romane comprimate în 20 sau 30 de pagini. Surse: Scribner (NetGalley) · Literary Hub · Book Marks
Fotografie: Biserica Santa Maria Novella din Florența.
01
Beauty · Florența
Doisprezece călugări, o grădină de plante și opt secole de parfumuri: Formafantasma preia direcția creativă la Santa Maria Novella
În 1221, doisprezece călugări dominicani au primit un teren în afara zidurilor Florenței și au plantat o grădină de plante pentru infirmeria mănăstirii. De atunci își trage începuturile Officina Profumo-Farmaceutica di Santa Maria Novella, care și-a deschis farmacia pentru public în 1612 și încă produce Acqua della Regina, apa parfumată creată pentru Caterina de’ Medici. Din septembrie, direcția creativă a casei este încredințată lui Andrea Trimarchi și Simone Farresin, designerii italieni din studioul Formafantasma. Se vor ocupa de produse, ambalaje, magazine și evenimente, dar spun că nu vor să redefinească Officina „printr-o imagine nouă”, ci să pornească de la ce există deja. Casa îi vede drept curatori ai unei cunoașteri păstrate opt secole. Surse: Wallpaper* · designboom · nss magazine · Santa Maria Novella (official)
Fotografie: Lacul Silvaplana din Engadin, văzut de sus, acoperit parțial de gheață iarna.
02
Beauty · Parfum
A studiat istoria artei și a preluat meseria tatălui: Olivier Polge pune iarna din St. Moritz într-un parfum cu pară și trandafir
Olivier Polge a studiat istoria artei, apoi s-a format ca parfumier la Charabot, în Grasse. A intrat la IFF în 1998, a semnat Dior Homme, iar în 2013 Chanel l-a anunțat drept succesorul tatălui său, Jacques Polge, parfumierul casei. Noua lui creație, Paris-St. Moritz, este cea mai recentă destinație din colecția Les Eaux de Chanel și prima inspirată de iarnă. Pornește de la stațiunea din Alpii elvețieni unde Gabrielle Chanel venea, de la sfârșitul anilor ’20, pentru sporturile de iarnă. Parfumul îmbină o pară verde și proaspătă, un trandafir cu accente picante și minerale și un acord cald de mosc și ambră. Polge spune că nu caută niciodată „o carte poștală”, ci „o întrebare autentică” adresată unui loc. Surse: nss G-Club · Stylist · Now Smell This · The Week · The Fragrance Foundation UK
Fotografie: Case înșiruite și blocuri din Yorkville, Upper East Side, Manhattan.
03
Beauty · New York
Tratamente faciale în propriul apartament din Manhattan, din 1967: Mario Badescu, chimistul român din spatele unei loțiuni-cult
Mario Badescu avea pregătire în chimie și cosmetică atunci când a plecat din România spre New York, în anii ’60. În 1967 a început să facă tratamente faciale în stil european chiar în apartamentul lui de pe East 52nd Street, în Manhattan. Tot acolo își prepara produsele, printre ele Drying Lotion, loțiunea care a rămas cea mai vândută a mărcii. Credea că pielea trebuie întâi analizată, ca să se știe ce tip de ten este tratat, și voia formule blânde, simple și eficiente. A murit în 1983, iar marca a fost preluată de familia Cabasso, care o conduce de trei generații. Salonul de pe 52nd Street primește și azi clienți, iar produsele se vând în peste 70 de țări. Surse: ABC News · SUCCESS · Beauty News Daily
Fotografie: Fibre optice albastre care strălucesc, cu lumini difuze în fundal.
01
Tech · Textile
Un fir de un milimetru care afișează imagini și simte atingerea: Tural Khudiyev și o mânecă-ecran care rezistă la spălare
La Universitatea Națională din Singapore, profesorul asistent Tural Khudiyev și echipa lui au pus LED-uri și senzori tactili într-un fir cu diametrul de aproximativ un milimetru. Prototipul lor este o mânecă: 54 de astfel de fire, fiecare cu 96 de LED-uri, formează un ecran de 96 pe 54 de pixeli, cu dimensiunile de 16,8 pe 10,5 centimetri, care redă imagini cu 30 de cadre pe secundă. Un strat aflat sub LED-uri simte degetul și aprinde pixelul cel mai apropiat. Au fost necesare peste 5.000 de cipuri și peste 20.000 de conexiuni electrice. Potrivit cercetătorilor, țesătura rămâne respirabilă și flexibilă, ca o haină obișnuită, iar după 50 de spălări la mașină, cu detergent, și 1.000 de îndoiri, afișajul și atingerea funcționează aproape la fel de bine. Surse: designboom · Interesting Engineering · Yanko Design
Fotografie: Disc de vinil care se învârte pe un pick-up, în prim-plan.
02
Tech · Vinil
Un pick-up care citește vinilul cu ajutorul luminii: studioul parizian Waiting For Ideas lansează PP-2, cu discul pus invers
La PP-2, discul stă cu fața în jos și este citit de dedesubt, ca la primul model, PP-1, prezentat în 2025. Acul atinge în continuare șanțurile, dar mișcarea lui nu mai este transformată în semnal de magneți și bobine: un stilet optic o detectează cu ajutorul luminii, ceea ce, spune studioul parizian Waiting For Ideas, reduce masa părții care vibrează. Motorul cu acționare directă își ajustează turația de 1.000 de ori pe secundă și redă discuri de 33 și 45 de rotații pe minut. Corpul este frezat dintr-un singur bloc de aluminiu și are acum ieșiri RCA pentru sisteme hi-fi. Pentru lansare, studioul a imaginat și [Pause], o cameră de ascultare din sticlă deasupra apei, la Tokyo, deocamdată doar ca proiect. PP-2 se poate comanda, iar asamblarea durează trei-patru săptămâni. Surse: designboom · Yanko Design
Fotografie: O mână ține strâns un aparat foto compact, argintiu, retro.
03
Tech · Foto
Fără ecran pe spate și cu manetă de derulare, ca la film: aparatul digital Flashback ONE75 te poate face să aștepți pozele 24 de ore
ONE75 este un aparat digital de 13 megapixeli gândit să fie folosit ca unul cu film. Nu are ecran pe spate pentru revederea pozelor, ci un vizor optic orientat pe verticală și un mic afișaj OLED deasupra, care arată câte cadre au mai rămas. Fotografiile se adună în „role” virtuale de câte 27 de cadre, iar trecerea la cadrul următor se face cu o manetă mecanică. Utilizatorul alege dinainte, dintr-o rotiță, unul dintre cele opt stiluri de film incluse. În modul Film Camera, aplicația ține pozele „la developat” 24 de ore înainte să le arate, iar cine nu are răbdare poate renunța la așteptare. Plăcile de sus și de jos sunt din aluminiu, butonul declanșator și rotița, din alamă, iar blițul este cu xenon. Costă 179 de dolari, în precomandă, cu livrări estimate înainte de Crăciun. Surse: T3 · New Atlas · The Gadgeteer
Fotografie: Prim-plan cu o pereche de căști pe o masă, fotografiat pe film.
04
Tech · Căști
Căștile cu burete portocaliu ale primului Walkman revin după 47 de ani: Sony lansează MDR-3R, cu aceeași formă, dar cu mufă USB-C
În 1979, Sony a lansat Walkman TPS-L2 împreună cu căștile MDR-3, cu arcul subțire și pernuțele din burete care au devenit imaginea muzicii ascultate din mers. Noul MDR-3R le reia forma: o bandă îngustă și curbată, brațe subțiri din metal, carcase mici argintii și un difuzor de aceeași mărime, 23 de milimetri. Sony le numește cele mai ușoare căști cu arc ale sale, iar în cutie vin două seturi de pernuțe detașabile, albastre și portocalii, care se pot schimba după dispoziție. Noutatea este cablul: se termină într-o mufă USB-C și are microfon și telecomandă pentru apeluri și pentru controlul muzicii. Nu au baterie, deci nu se încarcă. Au apărut în noiembrie, la 59,99 de dolari în Statele Unite, un preț mic pentru o bucată de istorie a sunetului portabil. Surse: Sony · designboom · PCWorld
Fotografie: Mâini pătate de ulei lucrează cu o cheie la motorul unei mașini.
01
Auto · Mecanică
Un scurtcircuit la pompa de combustibil, găsit și reparat în mai puțin de 16 minute: Teodor Doca, 26 de ani, este Mecanicul Anului
Concursul Mecanicul Anului, lansat în 2011 de importatorul de piese auto Auto Total, a avut în 2026 aproape 4.000 de înscriși, de circa două ori mai mulți decât la edițiile anterioare, iar 102 au ajuns în finala de la Palatul Parlamentului din București. La proba de diagnoză, finaliștii primesc două mașini identice, cu același defect, și au 30 de minute să-l găsească și să pornească motorul. Teodor Doca, din Reghin, care lucrează la un service din Cluj-Napoca și era la a treia participare, a descoperit un scurtcircuit la pompa de combustibil, l-a reparat și a pornit motorul în mai puțin de 16 minute. A câștigat marele premiu, un Renault Clio nou. „Titlul acesta este un vis”, a spus el. Surse: Zile și Nopți · Newsweek România
Fotografie: O șosea goală care traversează un deșert întins.
02
Auto · Viteză
490 km/h în prima zi, 503 km/h după o noapte de reglaje: pilotul Marc Basseng a dus un Yangwang U9 Xtreme dincolo de 500 km/h
Pe 31 octombrie, pe un tronson închis al autostrăzii E11, în regiunea Al Dhafra din Abu Dhabi, pilotul de anduranță Marc Basseng a atins 490 km/h cu Yangwang U9 Xtreme, hipermașina electrică a mărcii de lux din grupul BYD. Inginerii au schimbat reglajele peste noapte, iar a doua zi, pe 1 noiembrie, mașina a ajuns la 503,17 km/h, viteză recunoscută de FIA. Guinness World Records a trecut-o drept cea mai rapidă mașină de serie, într-un singur sens: recordul calculat ca medie a două treceri, în sensuri opuse, rămâne la SSC Tuatara. U9 Xtreme are patru motoare electrice care se învârt cu până la 30.000 de rotații pe minut, aproape 3.000 de cai putere și o arhitectură de 1.200 de volți. Vor fi construite cel mult 30 de exemplare. Surse: electrive · evo · CarNewsChina
Fotografie: Detaliu al unei uși de mașină, în gri și negru.
03
Auto · Design
Uși cu deschidere inversă, fără stâlp central, la 1,35 metri înălțime: Philipp Römers desenează viitorul Polestar cu Formula 2030
Formula 2030 este prima mașină-concept realizată sub conducerea lui Philipp Römers, venit de la Audi ca șef al designului Polestar, în locul lui Maximilian Missoni. Römers a cerut „o evoluție îndrăzneață, nu o revoluție”. Rezultatul este o mașină joasă, cu patru uși, lungă de 4,68 metri și înaltă de doar 1,35 metri, cu ușile din spate care se deschid invers, fără stâlp central și cu patru scaune separate. În habitaclu, un ecran curbat de 20 de inchi stă în spatele unui volan de tip „yoke”, iar consola are opt butoane și rotițe fizice pe care șoferul le poate configura. Polestar spune că farurile și mai multe elemente ale conceptului vor apărea pe noul Polestar 2, așteptat în 2027, și pe viitorul Polestar 7. Surse: Electrek · Wallpaper* · Top Gear
Fotografie: Prim-plan cu rotorul și bobinajul unui motor electric.
04
Auto · Baterii
O mie de cicluri de încărcare la presiunea aerului din jur: Siva Sivaram prezintă Osprey, bateria complet solidă a QuantumScape
Bateriile cu electrolit solid pe bază de sulfuri promit mașini electrice cu mai multă autonomie, dar în laborator trebuie de obicei comprimate la zeci de atmosfere ca să funcționeze bine. QuantumScape, compania americană care lucrează cu PowerCo, filiala Volkswagen pentru baterii, a prezentat în noiembrie platforma Osprey, care înlocuiește electrolitul lichid din catod cu unul solid, tot din sulfuri. În teste, o celulă mică, cu două straturi, a trecut prin aproximativ 1.000 de cicluri complete și a păstrat circa 80% din capacitate, la o presiune de doar o atmosferă. Directorul general Siva Sivaram spune că Osprey „poate rezolva aceste limitări”. Compania vrea să acorde licențe pentru tehnologie, dar procesul a fost demonstrat deocamdată doar în laborator. Surse: Electrek · electrive
Fotografie: Biserica fortificată săsească din Viscri, înconjurată de copaci, în Transilvania
Voyage · Transilvania
Familia a plecat odată cu comunismul, contele s-a întors în 1967: la Criș, Bethlen Estates are zece camere în case vechi
Contele Miklós Bethlen și-a petrecut copilăria la Criș, satul transilvănean unde castelul familiei a fost casa Bethlenilor vreme de peste 750 de ani. După instaurarea comunismului, familia a plecat, iar el s-a întors în 1967 și a strâns fonduri pentru sat circa trei decenii; castelul a fost retrocedat în 2007. Azi, fiul său, contele Nikolaus Bethlen, și Theodora Bethlen conduc Bethlen Estates: trei case de oaspeți, unele vechi de peste 300 de ani, cu zece camere, dintre care câteva poartă nume de culori și motive, ca „Rodie roz-roșie”. La Kitchen Barn se gătește din produse locale, un ecolog conduce plimbări prin rezervația de stejari Breite, cu arbori de circa 800 de ani, iar iarna se merge cu rachete de zăpadă.
3 min
Fotografie: Cupolă octogonală pictată cu fresce, la Florența
Voyage · Florența
Un palat florentin din secolul al XV-lea, șase apartamente și un majordom: La Réserve Firenze s-a deschis pe Via Santo Spirito, în Oltrarno
Olivia și Grégory Marciano, antreprenori parizieni stabiliți la Florența din 2019, au cumpărat în 2022 un palat din secolul al XV-lea de pe Via Santo Spirito, în cartierul Oltrarno. Restaurarea, semnată de duoul francez Gilles & Boissier, a durat patru ani, iar frescele au fost refăcute manual de meșteri florentini. Din octombrie, clădirea este La Réserve Firenze, din colecția de reședințe private a lui Michel Reybier: șase apartamente cu unul, două sau trei dormitoare, între 170 și 210 metri pătrați, cel mai mare cu o terasă de 55 de metri pătrați pe acoperiș. Există majordom, mic dejun servit în apartament, bibliotecă, o curte interioară verde și biciclete.
3 min
Fotografie: Cupola unui observator sub un cer înstelat
Voyage · Idaho
Un telescop profesional pe acoperișul hotelului: The Observatory, la Sun Valley, lângă prima rezervație de cer întunecat Gold din SUA
La Ketchum, în Idaho, la câteva minute de Bald Mountain, s-a deschis în această toamnă The Observatory, un resort Viceroy cu 73 de camere și apartamente și 12 penthouse-uri. Pe acoperiș, sub o cupolă de circa 3,8 metri, se află un telescop profesional PlaneWave de 17 inchi, folosit pentru observații ghidate și ateliere de astrofotografie. În apropiere se întinde Central Idaho Dark Sky Reserve, prima rezervație de cer întunecat de nivel Gold din SUA, cu peste 1.400 de mile pătrate. Proiectul semnat de De Reus Architects folosește la exterior piatră Montana Moss Rock, iar în unele spații lemn ars în tehnica japoneză shou sugi ban. Arash Azarbarzin, directorul general Viceroy, îl descrie ca pe un hotel „distinctiv” și „imersiv”.
3 min
Fotografie: Două paturi într-o cabină de tren de noapte
Voyage · Tren de noapte
Înalt de 1,88 metri, într-o capsulă tot de 1,88: Mark Smith, de la seat61.com, despre mini-cabinele Nightjet de pe ruta Amsterdam-Zürich
Mark Smith a lucrat la căile ferate britanice și la Departamentul pentru Transport, iar din 2001 scrie seat61.com, ghidul lui de călătorii cu trenul, cunoscut drept „The Man in Seat 61”. Înalt de 1,88 metri, el spune că în mini-cabina noului Nightjet, o capsulă privată de 1,88 metri lungime, poate sta drept și lucra ușor la laptop. De la jumătatea lui decembrie, trenul de noapte dintre Amsterdam și Zürich, operat de ÖBB, NS International și SBB, trece la aceste garnituri construite de Siemens. Fiecare dintre cele trei vagoane cu cușete are 28 de capsule, cu dulăpior pentru bagajul de cabină. Compartimentele Comfort au toaletă și duș proprii, iar prețul unei mini-cabine pornește de la mai puțin de 60 de euro.
3 min
Fotografie: Un alergător pe o cărare acoperită de zăpadă, în plin viscol.
01
Sport · Ultramaraton
A început să alerge acum un an și a câștigat cursa de 100 de kilometri din Antarctica: alpinista Maria Dănilă, record feminin
Maria Dănilă, născută la Mangalia și absolventă de Automatică la Politehnica din București, era cunoscută pentru vârfurile de peste 8.000 de metri: în 2023 a devenit prima româncă pe Annapurna, iar în 2025, prima pe K2. A început să alerge abia în decembrie 2025, a terminat primul maraton în martie, la Cluj, iar în mai a parcurs 93,7 kilometri într-o cursă de 12 ore la Timișoara. În noiembrie, la Antarctic Ice Ultra, startul a fost mutat de la 8 dimineața la 1 noaptea, așa că a dormit doar vreo două ore, iar la plecare erau circa minus 24 de grade. A terminat cei 100 de kilometri în 13:34:08, a câștigat cursa la general și a coborât cu aproape două ore recordul feminin, stabilit în 2012. Surse: ProSport · Mangalia News · Click
Fotografie: Ciclist pe o bicicletă de triatlon, pe șosea, în viteză.
02
Sport · Triatlon
Sub 7 ore și 20 de minute pentru un Ironman complet: danezul Magnus Ditlev a stabilit cel mai bun timp din istorie, în Florida
Pe 7 noiembrie, la Ironman Florida, în Panama City Beach, danezul Magnus Ditlev a parcurs distanța completă, 3,8 kilometri de înot, 180 de kilometri pe bicicletă și un maraton, în 7:19:17, cel mai bun timp realizat vreodată în acest format. Triatlonul nu are recorduri mondiale oficiale, ci doar „cele mai bune performanțe”. Segmentul de ciclism, terminat în 3:51:16, este cel mai rapid înregistrat vreodată la un Ironman, adică o medie de peste 46 de kilometri pe oră, iar maratonul l-a alergat în 2:33:31. A câștigat cu un avans de aproximativ 14 minute și a îmbunătățit cu aproape două minute reperul de 7:21:04, stabilit de Sam Laidlow în acest an la Challenge Roth. Surse: Triathlete · Slowtwitch · the5krunner
Fotografie: Silueta unui bărbat în săritură, pe malul mării, la apus.
03
Sport · Taekwon-do
O lovitură din săritură la 2,92 metri: Andrei Chiriac, de la un club din Vaslui, și-a ridicat propriul record mondial la taekwon-do
Proba se numește „twimyo nopi ap cha busigi”, în engleză „flying high front kick”: sportivul își ia avânt, sare și lovește cu piciorul o țintă suspendată tot mai sus. În 2025, la Campionatele Mondiale ale federației internaționale ITF de la Poreč, în Croația, s-a organizat o competiție oficială de recorduri mondiale. După prima rundă, la 270 de centimetri, la masculin mai rămăseseră doar doi români, iar Andrei Ionuț Chiriac a câștigat cu un record mondial de 291 de centimetri. În această toamnă, la Cupa Mondială ITF de la Benidorm, în Spania, sportivul clubului ACS Liga de Est Vaslui a atins ținta la 292 de centimetri, cu un centimetru mai sus, iar în aceeași zi a câștigat și titlul la tehnici speciale, la categoria 18-35 de ani. Surse: BZI · ITF (organizer) · ITF (World Cup record event)
Fotografie: Ciuperci mici, albe și pufoase, pe un trunchi de copac.
01
Sustenabilitate · Design
Carcasă din miceliu, cânepă și bioplastic: Soft Pixel, aparatul foto al lui Sree Krishna Pillarisetti, premiat pentru eco-design
Sree Krishna Pillarisetti a început să învelească componente electronice în miceliu, rețeaua de filamente a ciupercilor, cu proiectul de diplomă de la Parsons, Soft-Drive: un card de memorie și un radiator închise în miceliu, cânepă și PLA. La Soft Pixel, un aparat foto digital, a înlocuit PLA-ul cu PHA, un bioplastic din care unele formule se descompun și în compostul de acasă, în timp ce PLA-ul cere de obicei compostare industrială. Pozele rămân pe un card microSD, nu în cloud. Pe spate are un ecran pătrat, patru butoane de direcție și un declanșator pe care scrie „Cheese!”, iar patru șuruburi vizibile țin placa electronică, semn că aparatul se poate deschide. Proiectul a primit premiul Best Eco-Design la European Product Design Award 2026. Surse: designboom · Yanko Design
Fotografie: Un teanc de foi subțiri de hârtie, suprapuse în straturi.
02
Sustenabilitate · Baterii
O baterie cu celuloză, zinc și mangan, fără litiu, care nu ia foc: Carlo Charles și firma Flint o produc deja la Singapore
Carlo Charles, fondatorul companiei Flint din Singapore, construiește o baterie reîncărcabilă fără litiu, în care celuloza, materialul de bază al hârtiei, ajunge peste tot unde se poate: „integrăm celuloza în fiecare componentă a bateriei”, spune el. Anodul este din zinc, iar catodul din dioxid de mangan. Bateria poate fi o foaie subțire și flexibilă sau poate lua formatele obișnuite AA și AAA, iar firma arată celule tăiate sau ținute în flacără, care nu iau foc. Producția a început în ianuarie 2026, într-o fabrică de acolo, pentru proiecte-pilot cu clienți, printre care Logitech. Celuloza ajută ionii să circule și face bateria flexibilă, spune compania. După îndepărtarea carcasei, zincul și manganul se pot recupera, iar restul materialului se descompune. Surse: IEEE Spectrum · Yanko Design · CleanTechnica
Fotografie: Seră de sticlă înconjurată de vegetație, fotografiată pe film.
03
Sustenabilitate · Hrană
Legumele din farfurie, vândute într-o seră de sticlă: Filandón, lângă Madrid, își ia recolta de la o fermă mănăstirească medievală
Filandón, restaurantul din pădurea El Pardo, la marginea Madridului, are la intrare o seră de sticlă care funcționează ca magazin de fermă: oaspeții pot cumpăra legume, verdețuri și conserve din recoltele pe care le gătește și bucătăria. Produsele vin de la Granja de los Monjes, ferma ecologică din El Bierzo, în provincia León, ridicată pe locul unei vechi gospodării mănăstirești din secolul al XII-lea. Grupul Pescaderías Coruñesas, condus de Diego García Azpiroz, a patra generație a afacerii de familie, a pornit ferma pe 12 hectare și a extins-o la peste 60. Sera, proiectată de Trenchs Studio, se inspiră din modelele tradiționale europene: pe acoperiș, jaluzele din lemn reglează lumina, iar afară produsele de sezon stau pe socluri rotunde din bronz. Surse: designboom · Yanko Design · Diario de León
Fotografie: Sticle de plastic și doze de aluminiu aruncate la reciclare.
04
Sustenabilitate · Reciclare
Tot sacul de PET-uri și doze, predat deodată: Ștefan Parascanu a creat IZI, returnarea fără coadă la aparat, pornită de la Iași
Ștefan Parascanu a studiat și a lucrat în Marea Britanie, apoi s-a întors în România. Ideea i-a venit la o întrecere între prieteni: cine introduce mai repede ambalajele în aparatul de returnare. Procesul i s-a părut lent și incomod, așa că s-a întrebat dacă omul n-ar putea lăsa tot sacul deodată, cu o etichetă. Așa a apărut IZI: scanezi un cod QR în aplicație, lipești pe sac eticheta tipărită de stație, lași sacul, iar garanția ajunge pe card în circa 24 de ore. Primul milion de ambalaje a fost strâns în șase luni. În august, IZI ajunsese la peste un milion pe lună, în 27 de centre din Iași, Botoșani, Suceava, Dumbrăveni și Dorohoi, cu 24.000 de utilizatori. „Am înțeles că românii vor să recicleze”, spune el. Surse: Romania Insider · Wall-Street.ro · GreenNews
Fotografie: O cioară neagră cocoțată pe o ramură uscată.
01
Idei · Păsări
O decizie în 235 de milisecunde: ciorile ar judeca o imagine în mișcare de două ori mai repede decât oamenii și maimuțele
La Universitatea din Tübingen, neurobiologul Andreas Nieder și Philipp Schmidbauer au pus două ciori negre în fața unui ecran plin de puncte albe care se mișcau, unele în aceeași direcție, altele la întâmplare. Păsările trebuiau să recunoască direcția dominantă și să ciocănească ținta potrivită, pentru un vierme de făină. Răspunsurile corecte au venit în medie după 235 de milisecunde, cam de două ori mai repede decât la oameni și maimuțe în studii anterioare cu aceeași sarcină. Neuronii dintr-o zonă comparabilă cu cortexul prefrontal anunțau alegerea după doar 70 de milisecunde. Studiul din Science are limite (două păsări și nicio comparație directă), dar Nieder spune că un creier nu are nevoie de neocortex pentru calcule sofisticate. Surse: The Transmitter · Live Science · NPR (WUNC)
Fotografie: Cafea într-o ceașcă neagră pe o masă de lemn.
02
Idei · Gust
De ce ajungem să iubim cafeaua amară: un semnal lent de dopamină, pornit din intestin, învață creierul ce arome merită
Gustul amar al cafelei ne respinge la început, și totuși mulți ajung să o adore. Echipa profesorului Zachary Knight de la UCSF, cu James Grove, doctorand în timpul cercetării, propune o explicație în Nature: când intestinul detectează nutrienți, trimite spre creier un semnal de dopamină care poate dura multe minute și ajunge în amigdala bazolaterală. La șoareci, lichide dulci puse direct în stomac, ocolind gustul, au pornit acest semnal. Cu semnalul blocat, animalele mâncau normal, dar nu mai învățau că o aromă nouă aduce calorii. La oameni, o reanaliză PET pe 13 bărbați și un studiu fMRI pe 38 de adulți au găsit activitate în aceeași zonă, mai puternică în partea stângă. Surse: UCSF (EurekAlert) · Sci.News · Neuroscience News
Fotografie: Un câmp acoperit de brumă într-o dimineață rece, cu un șir de copaci în depărtare.
03
Idei · Carbon
Doar respirând, omenirea produce peste două miliarde de tone de CO2 pe an: Javier Gonzalez a calculat cât a crescut cifra în 30 de ani
Profesorul Javier Gonzalez, de la Centrul pentru exercițiu, nutriție și metabolism al Universității din Bath, a pornit de la mii de măsurători reale, de la sugari la vârstnici, combinate cu date despre populație și greutate corporală. Rezultatul, publicat în The Lancet Planetary Health: metabolismul uman a produs circa 2,05 miliarde de tone de CO2 în 2015, față de 1,18 miliarde în 1985, o creștere de 74%. Peste 60% din creștere vine din faptul că suntem mai mulți. Autorii subliniază că respirația nu încălzește planeta: carbonul expirat provine din hrană, din plante care l-au luat recent din aer, nu din depozite fosile vechi de milioane de ani. Cifra ajută la o contabilitate mai exactă a carbonului. Surse: University of Bath · News.at · Notre-Planète.info
TRESCHIC WEEKLY
O dată pe săptămână.
Tot ce contează.
Editorial, carte recomandată, film, agenda culturală, un interviu și o idee care merită păstrată. Gratuit, în fiecare miercuri dimineața.
Urmărește și pe Instagram: @treschic.ro
Prin abonare ești de acord cu Politica de Confidențialitate. Dezabonare oricând.
«TRES CHIC is not a compliment. It’s a standard.»
treschic.ro · Lifestyle · Cultură · Oameni · București, România · 2026
Publicitate

Vrei să-ți faci publicitate pe TRESCHIC?

Suntem interesați să colaborăm cu branduri care au ceva relevant de spus cititorilor noștri, de la conținut sponsorizat și integrări editoriale până la parteneriate de eveniment. Scrie-ne ce te interesează și îți trimitem oferta noastră, cu formate și tarife.

Cere oferta noastră →
Arhivă
Numerele 1 (mai 2026) până la 24 (noiembrie 2026)
Citește numărul 24 →
Cariere

Ești deja chic. Vrei să devii treschic?

Căutăm colegi cărora le place să scrie, să caute povești și să nu se mulțumească cu prima variantă. Trimite-ne CV-ul tău și o motivație scurtă. Două-trei fraze sunt de-ajuns, restul o spunem la o cafea.

Trimite CV-ul tău →

Ai o poveste, un mesaj sau o propunere pentru noi?

Scrie-ne o idee de subiect, un eveniment, o colaborare sau doar un gând pe care crezi că merită să-l auzim.

Scrie-ne pe redactie@treschic.ro →
Fotografii: Unsplash (licență gratuită, inclusiv comercială): Is@ Chessyca (@chessyca), Kenjiro Koya (@kenjkoya), Smithsonian (@smithsonian), the iop (@the_iop) · Fotografiile din rubrici sunt tot de pe Unsplash, cu autorul indicat la trecerea cursorului peste imagine · Sursele fiecărui material sunt indicate la finalul lui.
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența pe treschic.ro. Politica de Confidențialitate →